My little house

Reusisem sa strang suficienti bani pentru a-mi cumpara o mica casa la marginea orasului. Era o zona faorte frumoasa, cu multe parcuri, iar in departare se vedeau muntii. Imi placea privelistea la nebunie.
Stateam intns in patul din dormitor, cu ochii inchisi. NU-mi era somn, dar eram al naibii de plictisit si speram sa adorm in curand pentru a face timpul sa treaca mai repede.

Se plimba în căutare de noi privelişti numai bune de fotografiat, atrăgându-i atenţia o anumită casă, curiozitatea împingând-o să pătrundă în curte, observând că domneşte liniştea.
"Probabil nu locuieşte nimeni.." îşi zise în timp ce încercă clanţa, observând că era deschis. Norocul ei. Păşi uşor fără a provoca vreun zgomot, începând a se plimba prin interiorul acesteia.
"Şi acum ar lipsi să iasă o persoană şi să zică că i-am violat proprietatea.."

Eram pe jumatate adormit cand am auzit niste zgomote venind de la parter. Am deschis ochii si am ascultat. Brus, am simtit ca imi ingheata sangele in vene. Cineva intrase in casa. M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre usa de la dormitor, deschizand-o incet. Liniste. Am coborat incet scarile, iar cand am ajuns in sufragiere am vazut o fata cu un aparat de fotografiat. M-am uitat confuz la ea, dar am zambit.
-Ahm... Scuza-ma, dar ce cauti al mine in sufragerie?

"Aw, aw, deci chiar am invadat proprietatea cuiva.." gândi înghiţind în sec, plecându-şi peste câteva clipe capul, muşcându-şi buza inferioară în căutarea unei scuze perfecte.
Se întoarse într-un final cu faţa spre tânăr, păstrând direcţia privirii în pământ.
-Etto, îmi pare sincer rău, m-a împins curiozitatea şi fiindcă a fost atât de multă linişte am crezut că nu stă nimeni aici..mormăi pe un ton rapid, strângând mai puternic aparatul din braţele sale.

Am continuat sa o privesc in timp ce-i asteptam raspunsul. Era chiar simpatica tipa, iar scuza ei avea sa fie la fel de simpatica. Am coborat treptele ramase si am mers langa ea. Dupa cateva clipe am auzit-o:
--Etto, îmi pare sincer rău, m-a împins curiozitatea şi fiindcă a fost atât de multă linişte am crezut că nu stă nimeni aici.
Am zambit amuzat.
-E in regula. Ai noroc ca nu esti baiat, am chicotit. Apropo, eu sunt Taemin, ia-m zis si am intins mana.

-Sigur nu e nicio problemă..? întrebă pentru a se asigura, răsuflând într-un mod uşurat, ridicându-şi scurt privirea spre persoana din faţa sa, zâmbind slab.
-Rin. Se prezentă la rândul său, observând mâna acestuia, dezlipindu-şi una de pe aparatul de fotografiat, uniind-o pentru câteva secunde cu cea a tânărului, retrăgând-o la fel de repede.

Am zambit pentru a o asigura ca totul er ain regula. Ma bucuram si eu ca nu era altcineva pentr ca atunci ar fi fost mult mai grav. S-a prezentat, apoi a dat mana cu mine, dar nu a durat foarte mult pentru ca si0a retras-o foarte repede.
-Stai linistita... Chiar nu e nicio problema, am zis din nou, asigurand-o ca totul e in regula. Haide, ia loc daca tot esti aici, am ranjit. Te servesc cu ceva?

Privi scurt în jurul său prin mişcări relativ repezi de cap, decizând a se aşeza pe canapea. Păşi mărunt spre aceasta, în scurt timp aşezându-se, privind după spre tânăr, amintindu-şi întrebarea acestuia.
-Hm, nu, nu cred că-mi trebuie ceva pe moment, mulţumesc oricum, răspunse pe un ton mai şoptit, lent, începând a-şi plimba ochii prin întreaga încăpere într-un mod curios, păstrându-şi degetele pe aparatul de fotografiat.