Some scratches.

Ajunsese mai mult obligată în cabinetul de infirmierie, panicându-se slab. Avuse un adevărat 'noroc' atunci când fusese împinsă pe scări de către anumite persoane, având parte de impacturi suficient de puternice cu scările.
Oftă apăsat privind în jurul său, strâmbându-se atunci când încerca să-şi mişte una dintre mâini, simţind o durere puternică.

Am tras aer adanc in piept apoi lam dat afara,am apasat incet pe clanta usii si am deschiso incet,cu putina frica in suflet.Am pasit incet inauntru si am privit prin jur,apoi am observato pe fata.
Huuuu...ce bine,nu sunt singuramam gandit si mam asezat incet pe pat asteptand asistenta,aveam zgarieturi grave pe tot corpul dar putin imi pasa mie de asta.

"Heh, văd că astăzi multă lume se loveşte..dar eu tot vreau să plec de aici."
Stătu câteva clipe pe gânduri cu privirea aţintită spre uşă încercând să găsească un plan plauzibil de evadare. Renunţă într-un final, oftând scurt şi întorcându-şi privirea spre nou-venită.
-Tu ce ai păţit?

Mi'am indreptat privirea spre fata,incercand sa zambesc.
-Pai...uhh...sti ma plimbam ca de obicei pe coridor,tocmai venisem de la ora de mate cand mam intalint cu niste baieti si mi'au imprumutat skate'ul lor,eu fiind la inceput nu am stiut cum se merge si cand sa fac la stanga am intrat in profa de chimie apoi am cazut pe scari mam rostogolit pana jos,si am ajuns aici de unde vreau sa ies.....
-Tu?

-La mine doar ultima parte, am fost împinsă pe scări..şopti mişcând slab din umeri în timp ce se strâmbă într-un mod copilăresc. În fine, sunt vie şi întreagă, nu văd necesitatea venirii mele aici..continuă oftând scurt, privind pentru câteva clipe către ceasul de pe perete.

-Crede'ma nici eu nu stiu de ce am venit aici,adica cica sa ne faca bine,eu nu suport injectile sau chestile legate de doctori,deci unde e cotoroanta aia de vrea sa ne sece de vlaga si sa ne ia sufletele adica infirmiera?intreb privind spre usa sperand ca voi putea sa plec curand de acolo.

-Nu ştiu şi nici nu vreau să aflu unde e..murmură amuzată de modul în care tânăra a denumit-o pe femeie, deşi într-un fel avea dreptate. Eh, şi eu am încercat să ocolesc spitalele pe cât posibil, dar ajungeam întotdeauna forţată acolo. Ca noroc, acum nu mai pot fi obligată, părinţii mei sunt în altă ţară, şi pe alt continent. Răsuflă pentru câteva clipe uşurat, însă în următoarele momente auzi un scârţâit provocat de uşă, semn că s-ar deschide, aţintindu-şi privirea în direcţia respectivă.

Offfff.....cata plictiseala,vreau acasa mi'am spus in gand fiind ca deobicei razgaiata.Am inceput sa ma joc cu o mana prin aer cand atentia mi'a fost acaparata de usa si ed sunetul ce il scotea,mi'am tras imediat mana pe langa corp,privind curioasa usa sa vad cine este.

"Sper să nu fie cine cred e că e.." gândi uşor îngrijorată, temerile adeverindu-se atunci când păşi pe o uşă o femeie în halat alb, cu un zâmbet pe faţă.
"Dammit, cum scap eu acum?"

Cand am privito pe femeie am simtit un fel de frica ce se dezvolta inauntrul meu.
-Wow...ce frumos e afara si eu ma simt mai bine,stiti chiar nu merita sa pierd o astfel de zi minunata,mai ales ca sunt in asa forma,pot pleca?am intrebat zambind larg,clipind des serand ca va zice da,dar a dat din cap in semn negativ.

-Încercare ratată..murmură râzând scurt privind-o pe tânără.
"Măcar a încercat.."
O privi după pe femeie, zâmbind şters în timp ce se ridică în picioare de pe pat, apropiindu-se de ea.
-Neh, cred că ea ar trebui să fie prima, a suferit mai mult ca mine..şopti către femeie, privind cu coada ochiului uşa.

Am auzito pe fata si mam uitat al ea putin bosumflata.
-Hey,tu inloc sa ti cu mine,ce faci,ma dai prada bestiei?Lasa ca te tin eu minte,chiar am uitat eu sunt Kido incantata.iam zambit eu copilaresc fetei,totusi privindo cu ura.

-Eh, încercam şi eu să scap, şopti scoţând limba la aceasta. Ah da, Rin mă numesc, continuă cu un zâmbet pe buze, privind-o după pe femeie.
-Ştiţi ce? Suntem bine~ o să ne bandajăm una pe alta şi plecăm. Mulţumim oricum pentru grijă..

-Da chiar,oricum multumim mult.am zambit larg Pleaca o data...hai dute...mars...zatimi spuneam in gand zambind larg
-Sa vezi ce te bandajez eu cu drujba si toporu ca ai vrut sa ma dai prada acesteo nici nu stiu ce e,sigur e om?am intrebat eu in soapta sa nu am auda,apoi am zambit scurt,privind ceasul din perete.

-În loc să te bucuri că te-am salvat şi pe tine, astfel vrei să mă răsplăteşti? Las' că te ţin eu minte, data viitoare nu te mai salvez..murmură în şoaptă, amuzându-se, însă opriindu-şi râsetul să-şi facă simţită prezenţa.
Într-un final femeia se retrase, Rin răsuflând uşurată şi bucuroasă de reuşită.

-Mai salvat?Era sa ma arunci in ghiarele fiarei sa fiu ciopartita si omorata si aruncata apoi probabil mancata,si'ar trebui sa iti multumesc?Okay,Okay pentru ca sunt eu fata cu obraz,draguta iti zic...nu primesti nici un multumesc de la mine domnisoara.am negat eu din cap,cu mainile incrucisate la piept.

-Nici n-am nevoie, nu mă încălzeşte cu nimic dacă zici 'mulţumesc' sau nu. Sunt happy că am scăpat de ea întreagă, altceva crede-mă că în momentul ăsta nu mă mai interesează..şopti dând scurt din umeri,continuând să se amuze.
Se îndreptă peste câteva clipe spre fereastră, privind scurt afară.

Mi'am dat ochi peste cap am bolborosit ceva printre buze,incet,apoi mam ridicat din pat,ducanduma la dulapuri si cautand bandaje si spirt caci ma dureau rau zgarieturile pe tot corpul cauzate de cazatura,mai ales ca mam dus ca butoiul pe scari.

Deşi simţea durerea ce circula prin tot corpul, alesese să o ignore, sprijinindu-şi corpul în coate pe pervazul ferestrei, continuând să privească afară muşcându-şi buza de jos pentru a se abţine de la a scoate vreun sunet ce ar putea denota faptul că suferă.

Am deschis un dulap si am luat bandajele cautan spirt sau macar apa oxigenata,mi'am indreptat privirea spre fata dandumi seama ca o durea caci avusese cam aceasi cazatura ca a mea si mie imi venea sa urlu de durere.
-Sti,se zice ca atunci cand ti in tine si nu spui nimic,suferi mai mult.am spus incet,nevrand sa o deranjez sau sa o enervez.

-Heh, probabil aşa e, doar că asta e firea mea. Nu sunt genul care se plânge din orice, iar căzătura asta se va vindeca la un moment dat. Nu-mi permit să merg în studiouri plină de bandaje, astfel că voi îndura puţină durere, şopti pe un ton calm, păstrându-şi poziţia.

-Sti si eu sunt ceva de genu,dar sunt mai razgaiata eu nu plang la accidente,jigniri aduse la adresa mea sau alte porcari de rad toti,eu plang doar cand vreau sa obtin ceva,atunci am si mofturi.iam zambit
-Hey scuze ca te intreb,sper sa nu te superi dar esti model sau fotograf?Ca ai zis studio...si...sti...ma gandeam...ca...

-Fotograf, am avut oferte, prea multe chiar, să devin model sau actriţă, dar le-am refuzat. Pe moment îmi place să fiu în spatele aparatului de fotografiat, şopti amuzată slab atunci când anumite amintiri îi invadaseră mintea.

-Imi aduc aminte cand eram mica toti,hai mah te rog vi sa ne faci poze,tu sti cum sa ne asezi sa ne stea bine sti din ce unghi sa ne iei.Bine e amuzant faptul ca eu ii puneam la intamplare cum mi se parea ca le sta mai comic.am chicotit

-Hehe, eu am luat întotdeauna cât se poate de serios treaba asta. E o artă..şi la mine e pasiune din copilărie. Am ajuns maniacă la un moment dat, încă mai îmi petrec şi trei zile cel puţin închisă în propriul studio developând sau gândindu-mă pe unde aş putea fotografia..